Archive for 17

Cat de batran este un bloger batran?

marți, octombrie 31st, 2006
Daca este adevarata varsta pe care o declara la profil blogerul asta, inseamna ca a sunat ceasul pensionarii pentru cei mai multi dintre noi.
Pune mana pe inima si declara cu ce te ocupai la 12- 13 ani ! Scrie un post pe blogul tau daca te mai tine! Fii sincer, nu-ti vin pe buze acum memorabilelele cuvinte: "pe vremea mea…"?

Test de lenes pe blog

luni, octombrie 30th, 2006
Una dintre functiile blogului este sa consolideze brand-ul personal, daca ai unul sau sa te ajute sa-ti faci unul in caz contrar. Ca sa vad cat de bine mi-am consolidat brand-ul personal va supun la un test.   
 
 
 
 
1. Data trecuta la cursul de jurnalism am fost intrebati cine este dispus sa munceasca mult acasa. Din 11 oameni prezenti, 10 au ridicat mana, unii plin de elan , de la inceput, altii pe parcurs sa nu ramana singuri. Totusi, o singura persoana n-a ridicat mana. Sa se specifice cine a fost acea persoana!
2. Cand si-a facut acea persoana tema pentru urmatorul curs?
a) Imediat
b) In week-end ca era mai mult timp
c) In noaptea dinainte
 

Argotice pe blog

luni, octombrie 30th, 2006
Nu incerc sa fiu moralist ca nu imi place! E adevarat ca si argoul si exprimarea neaosa isi au rostul lor pe lumea asta desi nu se incadreaza in preferintele personale. Pot la o adica sa inteleg unele scrieri mai slobode la gura. Am citit un volum de Nichita Stanescu numit Argotice. Avea un anumit farmec, nu pot sa zic. Cu toate astea nu inteleg optiunea unora de a folosi in exces cuvinte fara perdea . Nu le fac morala, e dreptul lor, daca nu imi place, nu ii citesc ca nu ma obliga nimeni, dar e pacat de blogurile lor, unii au multe de spus. Se discrediteaza in ochii mei tocmai prin demersul asta. Daca spera sa atraga mai multi cititori prin ” sinceritate “, din punctul meu de vedere, efectul este invers.
Dragii mei argotici, luati-o mai usor! Vorbiti-mi soft ca altfel va sterg din reader! 

Republika Crna Gora

duminică, octombrie 29th, 2006
Daca nu stiti cine este doamna republica de mai sus, va spun numai atat: are capitala la Podgorica (se citeste podgori?a) si nu este o ?ara din Africa, Asia sau arhipelagul malayezian ci e aproape vecina cu noi.
Asta am descoperit dupa testul de martea trecuta. V-am spus ca trebuia sa enumar tarile din fosta Yugoslavie cu tot cu capitalele lor. Na, ca m-am si dat de gol.
Da, deci e vorba de Muntenegru. Asta si inseamna Crna Gora pre limbajul lor. Nu disperati , si-au declarat independenta numai de cateva luni: 3 iunie 2006.  

Da’ voi de ce scrieti pe blog?

duminică, octombrie 29th, 2006
M-a intrebat o verisoara de-a Anei acum cateva zile, cand ne laudam noi mai tare cu blogurile personale. Pai…mmm…pai, e o forma de comunicare, e…
Habar n-am avut ce sa zic, asa spontan. Ca nu ne intrebase de ce scriu oamenii bloguri in general. La intrebarea asta ii dadeam sa citeasca postul mai vechi pe care tratasem problema pe larg.
Ne-a intrebat de ce scriem noi personal pe blogurile noastre personale. Ii raspund acum desi nu ne citeste: Iuliana, scriu ca-mi place. Imi place sa ma citeasca oamenii, imi place sa ma comenteze, imi place sa-mi pun scot ideile la aer, sa-mi exersez jurnalismul independent . Si mai am un scop dar nu pot sa il spun. Ultima propozitie este o greseala fatala pentru un jurnalist, dupa cum am invatat la ultima lectie de jurnalism independent, vezi post-ul de mai jos!
Later edit: 
Comentariu care completeaza foarte bine ceea ce am vrut sa spun 
De altfel, omul l-a postat pe blogul lui care pare foarte interesant! 

bloger de week end vs bloger de zi

duminică, octombrie 22nd, 2006
majoritatea blogurilor inspectate de mine zilnic in regim de abonat sunt qvasi inactive sambata si duminica. singura concluzie este ca dumnealor scriu fie de la munca, fie de la scoala. ceea ce inseamna, mai departe, ca in loc sa isi faca treaba, pierd timpul pe net. halal exemple pentru mine!
bine ca nu se stie mare lucru despre blogeri in lumea angajatorilor. parca vad ca ar intreba la interviu: bloger? da. de cat timp? 1-2 ani. Ne pare rau, nu faceti obiectul acestei angajari. 
eu zic, asa: sa mentinem secretul asta cat mai ascuns. nu vrem sa ne taiem craca de sub picioare!

 astea sunt cele pe care le citesc dintr-un motiv sau altul. stiu ca puteam sa le pun in blogroll dar asa am avut eu chef.

Emag sau nu e?

sâmbătă, septembrie 23rd, 2006
Am primit mailul de mai jos de la Elvis care e tare suparat pe baietii de la Emag. Si mi se pare ca are si de ce. Se pare ca experienta lui nu e singulara dupa cum se vede:
 
———- Forwarded message ———-
From: Elvis Filote <elvis.filote@
Date: Sep 21, 2006 11:17 PM

Subject: Multumim Emag
To: fil.costi@

 
Traiasca Emag’ul!!!

Am comandat un
notebook de la Emag, prieteni de ai mei. Am mai comandat de la ei. Nu
au vrut sa faca reducere… de ce?… nu se poate.
Au fost promti,
au adus laptopul repede. Curierul a venit, era grabit. A fost un pic
deranjat cand i-am zis ca vreau sa verific laptopul. M-am grabit ca
poate ii era si lui foame.
- N-am sa-ti dau rest 80 000, mi-a zis cu o fata nevinovata si cu multa parere de rau.
Atins de grija lui i-am zis:
- N-are nimic. Laptopul sa fie bun …
Entuziasmat
la culme, am ajuns acasa si m-am apucat sa instalez sistemul de
operare. Am vazut un punctulet mic, verde – se numeste pixel ars in
limbajul de specialitate.
Am sunat la 9:00 a doua zi ca sa semnalez problema prietenilor
mei saritori nevoie mare de la Emag. O sa mi-l schimbe fara probleme.
-
“Nu putem schimba laptopul pentru un pixel ars si nici nu poate fi
reparat. Nu constituie obiectul de activitate al service-ului nostru”.
Incercati din nou la vanzari , poate pot sa va ajute ei” nono.gif
Gatuit de emotie dar entuziasmat de licarirea de speranta ce mi-a fost oferita.
-
… cei de la service nu se baga, ei spun ca nu se repara si laptopul
nu poate fi inlocuit. Adica in traducere “ce bine imi pare ca ai luat
teapa”. Parea ca cineva la celalt capat al telefonului canta cu patos
acest hit romanesc.
- Avem pe stoc 10 bucati, sosesc astazi de la depozit. Veniti
astazi la service dupa 16:30 ca sa lasati laptopul si sa se constate
defectiunea. Va fac o noua comanda si veti primi un laptop nou.
<!–
D(["mb","
- URAAAAAA !!! Cine zice ma ca in Romania nu sunt oameni cumsecade. V-am zis eu ca Emag e prieten de nadejde. n

Ora 17:00

- Nu se poate. Nu va putem da laptopul inapoi. Eu sunt directorul de service, Domnul Vlad... nu se poate.

... vine scumpa domnisoara/doamna de la vanzari - cea care mi-a umplut viata de speranta ca in Romania lucrurile se vor schimba. O cheama Elena Popescu. n
- "Eu nu am spus asa ceva. Nu stiam ca are un pixel ars."
- Dar v-am spus ca asta era problema, am vorbit la telefon...
- De ce nu mi-ati spus unde e pixelul ars. Numai daca e in mijlocul ecranului se poate repara. (Domnul Vlad, director de service, asculta aprobator si uimit de cunostintele celor de la vanzari) n
- Eu nu v-am spus ca va dam un alt laptop.
- Atunci de ce m-ati chemat? am intrebat nedumerit.
- Ca sa vada si cei de la service care e problema.
- Si au vazut ca laptopul e stricat!!!
Dornic sa intre in discutie Domnu' Vlad ma corecta: n
- Nu e stricat. Are un defect.
- Deci e defect!
- Nu, eu nu am spus ca e defect.
- Nu are nimic. E perfect functionabil afirma cu curaj si mandrie Elena.

... m-am enervat dar am incercat sa ramin calm, ei au ras. Am cerut sa vorbesc cu un director de vanzari si mi-au zis ca toti sunt plecati. Am sunat si am vorbit cu Maria, care s-a dat directoare de vanzari. Cu o compasiune puternica mi-a spus ca probabil doamna Elena a comunicat lucrurile gresit si mi-a zis sa astept 2 min si ca se va intoarce cu o solutie. n
Dupa 5 minute apare draga de Elena care spune: "Nu se poate sa vad alt laptop. Daca ati fi fost sincer de la inceput nu ar fi trebuit sa veniti aici"
Domnu' Vlad s-a oferit sa ma ajute sa pun laptopul repede in cutie. Era ora inchiderii. n

Meditatie:

Ma intreb daca pe Domnu' Vlad il mai cheama si Tepes sau poate Teapa.
Elena Popescu a avut si ea o placa video care i s-a ars. Mi-a spus chiar ea cand se certa cu mine. Sigur ma intelege. Era o placa de 21 de milioane mi-a spus. n",1]
);
//–>
- URAAAAAA !!! Cine zice ma ca in Romania nu sunt oameni cumsecade. V-am zis eu ca Emag e prieten de nadejde.

Ora 17:00

- Nu se poate. Nu va putem da laptopul inapoi. Eu sunt directorul de service, Domnul Vlad… nu se poate.


vine scumpa domnisoara/doamna de la vanzari – cea care mi-a umplut
viata de speranta ca in Romania lucrurile se vor schimba. O cheama
Elena Popescu.
- “Eu nu am spus asa ceva. Nu stiam ca are un pixel ars.”
- Dar v-am spus ca asta era problema, am vorbit la telefon…
-
De ce nu mi-ati spus unde e pixelul ars. Numai daca e in mijlocul
ecranului se poate repara. (Domnul Vlad, director de service, asculta
aprobator si uimit de cunostintele celor de la vanzari)
- Eu nu v-am spus ca va dam un alt laptop.
- Atunci de ce m-ati chemat? am intrebat nedumerit.
- Ca sa vada si cei de la service care e problema.
- Si au vazut ca laptopul e stricat!!!
Dornic sa intre in discutie Domnu’ Vlad ma corecta:
- Nu e stricat. Are un defect.
- Deci e defect!
- Nu, eu nu am spus ca e defect.
- Nu are nimic. E perfect functionabil afirma cu curaj si mandrie Elena.


m-am enervat dar am incercat sa ramin calm, ei au ras. Am cerut sa
vorbesc cu un director de vanzari si mi-au zis ca toti sunt plecati. Am
sunat si am vorbit cu Maria, care s-a dat directoare de vanzari. Cu o
compasiune puternica mi-a spus ca probabil doamna Elena a comunicat
lucrurile gresit si mi-a zis sa astept 2 min si ca se va intoarce cu o
solutie.
Dupa 5 minute apare draga de Elena care spune: “Nu se poate sa
vad alt laptop. Daca ati fi fost sincer de la inceput nu ar fi trebuit
sa veniti aici”
Domnu’ Vlad s-a oferit sa ma ajute sa pun laptopul repede in cutie. Era ora inchiderii.

Meditatie:

Ma intreb daca pe Domnu’ Vlad il mai cheama si Tepes sau poate Teapa.
Elena
Popescu a avut si ea o placa video care i s-a ars. Mi-a spus chiar ea
cand se certa cu mine. Sigur ma intelege. Era o placa de 21 de milioane
mi-a spus.
<!–
D(["mb","
Maria este suspansul in toata povestea. Ma intreb daca o s-o mai vad vreodata.

Cumparati de la Emag pentru ca lor le pasa. Ne inteleg. Am auzit ca au un training special: "Cum sa dai tepe cat mai original" n

Intepatul - Elvis Filote

n

Director Departament Metro

n

0741272088

n

nnn",0]
);
D(["ce"]);
//–>
Maria este suspansul in toata povestea. Ma intreb daca o s-o mai vad vreodata.

Cumparati de la Emag pentru ca lor le pasa. Ne inteleg. Am auzit ca au un training special: “Cum sa dai tepe cat mai original”

Intepatul – Elvis Filote

Director Departament Metro
0741272088

http://forum.softpedia.com
/index.php?showtopic=60680

 

cum am devenit pescar profesionist

luni, septembrie 18th, 2006
De la 3 noaptea m-am chinuit sa adorm la loc. M-am zvarcolit pana la 6 cand a sunat ceasul. La sapte m-am intalnit cu Laurentiu, Ionica, Ovidiu si Cristi . Ionica si Laurentiu au venit si cu generatia urmatoare, respectiv Alex si Dani.
 
Cand plec la pescuit imi place la nebunie sa ma trezesc inainte sa rasara soarele, sa conduc pe strazile aproape goale, sa ratacesc putin pana ajung la balta si asa s-a intamplat si de data asta. Cristi a intarziat, asa ca a trebuit sa il culegem din drum, in timp ce Ionica si Laurentiu au luat-o inainte. I-am recuperat de langa spitalul floreasca si cred ca pe la 8 si ceva eram pe malul baltii.
I-am instalat pe toti in afara de Ovidiu care e pescar cu state mai vechi. Toata lumea a ales sa pescuiasca in acelasi loc. In afara de mine. Eu am mers putin mai incolo, in balta unde a prins Dodo, pestele cu care m-a ofticat data trecuta.
In timp ce toata lumea prindea eu imi instalam undita si momeam locul. Dupa cum merge povestirea, sunt sigur ca ti-ai dat seama de sfarsitul povestii. Ca eu am prins pestele cel mare spre disperarea celorlalti. Previzibil sau nu, asa au stat lucrurile.
Dupa vreun sfert de ora in care am urmarit miscand orice altceva in afara de pluta, a tras un caras ceva mai mic de o palma, de care ceilalti prinsesera deja cate 10 bucati.
 
Ovidiu, cu care ma inteleg foarte bine de altfel, n-a contenit cu ironiile la adresa maiestriei pescaresti de care am dat dovada. M-am gandit tot timpul ce bine ar fi daca as prinde cel putin un peste mai mare decat ei toti. Si l-am prins. Daca as fi fost un pescar de meserie, as fi zis ca am prins un ciortan cam de doua palme, dar pentru ca nu sunt zic doar ca a fost un crap maricel. Cel mai mare pe care l-am prins in viata mea. A fost primul peste pe care nu l-am tras direct pe mal. M-am luptat putin cu el pana l-am scos. Cristi, care intre timp se mutase langa mine, a tinut de bat ca eu sa pot sa il scot frumusel din apa.
 
N-am zis nimic despre el si nici ceilalti nu au observat miscarea. Pana spre pranz, cand a venit Ovidiu sa vada cum a mers. Ovidiu e oltean din Craiova. Ar fi trebuit sa ii vedeti fata cand a vazut pestele. In sfarsit discutia a fost ca el a prins mai mult decat mine si inca nu stiu daca e asa ca nu am avut un cantar cu noi.
 
Povestea se termina cu masa de seara, la care Ana a prajit cativa pesti dupa reteta mea. Adica, se iau cativa carasei mai mici, se prajesc mai tare ca sa ii mananci cu oase cu tot si cand sunt aproape facuti, pui in tigaie o ceapa tocata . Pestele ia un gust dulce si o aroma de te lingi pe degete.
 
O sa pun si poza cu pestele cat de curand. Sper ca se vede si fata lui Ovidiu!
 
 
 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X